Poziția copilului (2013)

Pentru drama românească,  regizorul Călin Peter Netzer a primit Ursul de Aur. Ada Solomon este producatoarea acestui film. Este un excelent exemplu al noului val de cinematografie din România, despre care mai sunt multe de spus. Povestea din spatele dramei este simplă, dar prezintă în mod excelent complicațiile sociale si ale societatii.

Poziția copilului prezinta povestea unei mame dominatoare care încearcă prin toate mijloacele sa iși protejeze fiul adult, care risca 15 ani de inchisoare din cauza unui accident in care a omorat un copil.Este un film despre traumele sufocarii copiilor din prea multa dragoste si prezinta foarte bine societatea romaneasca actuala,prezentand faptele de coruptie si traficul de influenta la nivel mic din anumite institutii publice.

 

 

Concertul (2009)

„Concertul” este cel mai ușor film de pe această listă, care este, de asemenea, potrivit pentru o seară relaxată de vineri. Fanii muzicii clasice, în special, nu vor fi dezamăgiți de coloana sonoră impresionantă. Dar povestea are adâncimi reale.

Andrei Simonovich Filipov (Aleksey Guskov), un dirijor de succes în Teatrul Bolshoi, a fost concediat pentru că a inclus muzicieni evrei în orchestra sa si ajunge sa lucreaze ca și portar. Cu toate acestea, printr-o întorsătură a situatiei, el are ocazia de a-și petrece viața cu orchestra din Paris.

Regizorul Radu Mihaileanu creează împreună cu filmul său, în plus față de muzica uluitoare, scene minunate cu excelență teatrală.

 

 

Polițist, adjectiv (2009)

Corneliu Porumboiu a primit premiul Gopo in 2009 pentru cel mai bun film, regie si scenariu. O drama politista  in care Cristi (Dragos Bucur) un politist dintr-uun oras de provincie,investigheaza cazul unui tanar liceean denuntat de colegii sai   pentru trafic de droguri. Inițial, cazul pare că nu prezinta probleme majore, insa pe masura ce ancheta inainteaza politistul isi da seama ca nu vrea sa-i rapeasca tineretea adolescentului, considerandu-l nevinovat, moment in care tot fundamentul de valori pe care isi construise viata eroul principal se prabuseste.

Ca  spectator aveti nevoie de putina rabdare, dar merită. Deoarece scena finală este punctul culminant al întregului film, dezvăluind ceea ce sa întâmplat în timpul unei confruntări între conștiință și angajament.

 

 

Bacalaureat (2016)

În plus față de „4 luni, 3 saptamani si 2 zile“ (2007) și excelentul „Dincolo de dealuri“ (2012), regizat de Cristian Mungiu, ultimul său proiect„Bacalaureat“ (2016) cu premiera la Festivalul de la Cannes,  este printre cele mai bune lung metraje romanesti.

Celebrul critic de film Peter Bradshaw, de la The Guardian, numeşte filmul lui Mungiu „un studiu de observaţie de 5 stele despre compromisul birocratic din România, realizat cu minuţiozitate şi subtilitate”. Britanicul a acordat 5 stele din 5 filmului „Bacalaureat. „În film, vedem un război în subsidiar între generaţia cinică şi epuizată a oamenilor de vârstă medie şi cea a copiilor, furioşi, sălbăticiţi. Scenele dintre medicul de provincie şi fiica lui sunt extrem de tragice: nu e timp de pierdut, medicul trebuie să o insereze pe fata lui în lumea ruşinii – iată preţul supravieţuirii. Filmul regizorului român este măiestrit, complex, e un studiu psihologic ca o pildă morală, despre alegerile meschine pe care oamenii le fac pentru a-şi face drum cu coatele în viaţă. Oameni constrânşi de o loialitate pe care le-o datorează altora, care, la rândul lor, i-au ajutat în treburi josnice, se folosesc de corupţia generală pentru un alibi personal, ce-i justifică. Ce se va întâmpla cu odraslele acestor oameni, acele conştiinţe inocente pentru care toate mişmaşurile meschine s-au făcut? Trebuie ei să-şi ia examenele într-o lume infestată, lumea compromisului şi ruşinii absconse?”, scrie Bradshaw.