Motivul pentru care cinematografia românească este mai relevantă decât oricând este dorinta tinerilor regizori de a evidentia relitatea zilelor noastre.

 

Necrutatoare  și intense – asa pot fi catalogate filmele românești. Prin intermediul acestor calitati, prin care specatorul nu se abordeaza cu „mănuși de catifea“, cinematograful romanesc s-a evidentiat ca  fiind unul dintre cele mai tinere și pretentioase cinematografe din Europa.

Cu filme precum „Aurora“ (2010), „Sieranevada“ (2016) și multipremiatul „Domnul Lazarescu“ (2005), iese în evidență dintre toti regizorii romani, domnul Cristi Puiu. El este cunoscut pentru filmele sale, in care personajele principale ratacesc printre apartamente slab iluminate si peisaje urbane din beton. Camera de filmat este de cele mai multe ori folosita fara stativ, in libera miscare iar imaginile sunt un pic neclare.

 

#moarteadomnuluilazarescu #bestfilm #mearoundart #ilovefilms #oug91 #nytimes

A post shared by Magda Sandulescu (@magda_sandulescu) on

Regizorul care este si scenarist, trăieste în București, are trei copii, iar soția sa este si ea un producător de filme. Poziția sa in noul peisaj al filmului românesc este destul de simpla: să se distanțeze de imaginea lumii ideale ale Hollywood-lui și sa prezinte povesti reale si șocante prin intermediul povestirii lipsite de dramatica. Pentru asta el se lipseste în mod intenționat de muzica de fundal tragica, care ar putea elibera sau produce anumite emoții. Filmele mele au fost de fapt un efect advers în timpul examinării realității de zi cu zi, spune Puiu.

 

Cristi Puiu are, cum spunea Flaubert, „eleganță în răsucirea frazei“; știe ce să spună și cum să îți refuze un argument, cum să te contrazică, fără a te lipsi însă de o explicație. „Știu despre ce vor fi filmele astea trei, pentru că știu ce mă interesează, dar este foarte greu de captat. Există interesul, există grija, există dorința, dar trebuie să le captezi și puse împreună să nască… nici măcar filmul, dar premisa unui film. N-am fost un bun elev niciodată, nici un bun militar n-am fost, nu sunt un bun contabil. Nu sunt condus de reguli fixe și, din acest motiv, pusul împreună a unor elemente devine complicat. Îmi trebuie un soi de pace pentru a pune laolaltă toate elementele care vor compune premisa filmului. Există un scenariu pentru primul film din seria de trei, însă există niște probleme cu locația. În final, cu siguranță se va numi altfel, dar până îi găsesc nume, titlul de lucru este «La conac»“. @georgiana.ciofoaia (ForbesLife, nr. 61 Iulie – August) . . . . #ForbesLifestyle #CristiPuiu

A post shared by Forbes Life Romania (@forbesliferomania) on

Aceste filme sunt confesiuni, mărturii, încercări, care nu vor sa fie clare, ci sa ramana mereu cu un dram de indoiala sau suspiciune.